Ce este parodontoza și de ce contează

Parodontoza este o boală a țesuturilor care susțin dintele — gingie, ligament și os. Nu afectează dintele în sine. Îl afectează pe cel care îl ține pe loc.

Problema ei este că evoluează lent și, în fazele incipiente, aproape fără durere. Mulți pacienți ajung la cabinet abia când dinții încep să se miște, adică într-un moment în care o parte din os a fost deja pierdută. Osul pierdut nu se recuperează de la sine.

Vestea bună este că boala poate fi oprită la orice stadiu. Cu cât mai devreme, cu atât rămâne mai mult de salvat.

Primele semne, în ordinea în care apar

  • Sângerarea la periaj. Este primul semn și cel mai des ignorat. O gingie sănătoasă nu sângerează la periaj. Dacă vezi sânge în chiuvetă, nu e din cauză că te-ai spălat prea apăsat.
  • Gingii roșii, umflate, sensibile. Inflamația este vizibilă la marginea dintelui.
  • Respirație urât mirositoare persistentă, care nu dispare după periaj sau apă de gură.
  • Gust neplăcut în gură, mai ales dimineața.
  • Retracția gingiei. Dinții par mai lungi, iar la bază apare o zonă mai închisă la culoare, sensibilă la rece.
  • Spații noi între dinți, apărute fără să fi avut vreodată așa ceva.
  • Mobilitate dentară. Dinții se mișcă la atingere sau la masticație.
  • Modificarea mușcăturii. Simți că dinții nu se mai potrivesc ca înainte.

Primele două semne apar în stadiul de gingivită, care este complet reversibil. Ultimele trei înseamnă că boala a ajuns deja la os.

Gingivită sau parodontoză

Distincția este importantă, pentru că schimbă complet prognosticul.

Gingivita afectează doar gingia. Se manifestă prin roșeață, umflătură și sângerare. Cu o igienizare profesională și o igienă corectă acasă, se vindecă complet, fără urmări.

Parodontoza apare atunci când inflamația a coborât sub gingie și a început să distrugă osul. Aici tratamentul nu mai vindecă, ci oprește evoluția. Osul pierdut nu revine de la sine, deși în anumite situații se poate regenera chirurgical.

Trecerea de la una la alta nu are un semnal de alarmă. De aceea contează controalele periodice.

Ce cauzează parodontoza

  • Placa bacteriană și tartrul — cauza principală. Tartrul depus sub gingie întreține inflamația permanent.
  • Fumatul — cel mai important factor agravant. Maschează sângerarea, deci ascunde simptomele, și reduce vindecarea.
  • Diabetul necontrolat — relația funcționează în ambele sensuri: diabetul agravează parodontoza, iar parodontoza îngreunează controlul glicemiei.
  • Predispoziția genetică — există pacienți cu igienă bună care fac totuși boala.
  • Bruxismul — forțele excesive accelerează pierderea de os pe un teren deja inflamat.
  • Modificările hormonale — sarcină, menopauză.
  • Anumite medicamente care reduc fluxul salivar.

Cum se stabilește diagnosticul

Nu se pune din priviri. Evaluarea parodontală presupune:

Sondarea parodontală — se măsoară, cu o sondă gradată, adâncimea șanțului dintre gingie și dinte, în mai multe puncte pe fiecare dinte. Sub 3 mm este normal. Peste 4 mm înseamnă pungă parodontală.

Radiografia — panoramică sau retroalveolară, pentru a vedea nivelul osului. Este singura modalitate de a evalua cât s-a pierdut.

Evaluarea mobilității și a retracției gingivale, dinte cu dinte.

Rezultatul acestei evaluări stabilește stadiul bolii și, implicit, tratamentul.

Cum se tratează

Etapa 1 — tratamentul de bază

Îndepărtarea tartrului de deasupra și de sub gingie, plus netezirea suprafeței rădăcinii, astfel încât bacteriile să nu mai aibă unde adera. Este etapa prin care trec toți pacienții și, în stadiile incipiente și moderate, adesea singura necesară.

Se face pe cadrane, în una sau mai multe ședințe, sub anestezie locală atunci când e nevoie.

Etapa 2 — reevaluarea

La 4–6 săptămâni după tratamentul de bază, se măsoară din nou adâncimile. Gingia s-a retras, inflamația a scăzut, iar o parte dintre pungi s-au închis. Se stabilește ce mai rămâne de făcut.

Etapa 3 — tratamentul chirurgical, dacă este necesar

În cazurile în care rămân pungi profunde, se intervine chirurgical: chiuretaj în câmp deschis, eliminarea pungilor parodontale, iar în situațiile care permit, regenerare osoasă ghidată.

Etapa 4 — întreținerea

Este partea care decide rezultatul pe termen lung. Controale și igienizări la intervale stabilite de medic, de regulă la 3–6 luni, în funcție de stadiu. Un pacient cu parodontoză tratată rămâne un pacient cu risc — nu revine la un ritm obișnuit de control.

Ce poți face acasă

Tratamentul la cabinet reprezintă mai puțin de jumătate din rezultat. Restul depinde de ce faci zilnic.

  • Periaj de două ori pe zi, cu tehnică corectă și periuță cu peri moi
  • Curățare interdentară zilnică — ață dentară sau periuțe interdentare. Periuța obișnuită nu ajunge între dinți, iar acolo începe boala
  • Renunțarea la fumat — este cea mai eficientă schimbare posibilă
  • Controlul diabetului, dacă este cazul
  • Respectarea intervalelor de control

De ce Adorable Dentistry

  • Evaluare parodontală completă — sondare pe fiecare dinte, nu doar o privire asupra gingiei.
  • Radiologie proprie — panoramic și CBCT în clinică.
  • Tratament chirurgical parodontal, pentru cazurile avansate: chiuretaj în câmp deschis și eliminarea pungilor parodontale.
  • Program de întreținere cu intervale stabilite individual, nu standard.
  • Două sedii în Brăila, cu program și sâmbăta.

Parodontoza netratată duce, în timp, la pierderea dinților. Tratată la timp, se oprește. Diferența o face momentul în care ajungi la control.

Întrebări frecvente

Gingivita, care este stadiul incipient, se vindecă complet. Parodontoza propriu-zisă, odată ce osul a fost afectat, se oprește din evoluție prin tratament și se menține sub control, dar osul pierdut nu revine de la sine.

Sângerarea indică inflamație, nu periaj prea energic. Este primul semn al gingivitei și motivul pentru care merită o evaluare, nu o reducere a periajului în zona respectivă.

Nu înainte de tratarea și stabilizarea bolii. Un implant plasat pe un teren cu inflamație activă are un risc crescut de eșec. După ce boala este sub control și osul permite, implantul devine o opțiune.

Tratamentul de bază se face în una sau mai multe ședințe, în funcție de numărul de cadrane. Reevaluarea are loc la 4–6 săptămâni. Etapa de întreținere continuă însă pe termen nelimitat, cu controale la 3–6 luni.

Depinde de cât os s-a pierdut. În multe cazuri, după tratarea inflamației, mobilitatea se reduce. În altele este necesară imobilizarea dinților sau, când situația este avansată, se discută soluții protetice.